luni, 3 decembrie 2007

Ce e ANARHISMUL

Anarhismul propriu-zis (anarhismul istoric)
Termenul de "anarhist" a fost lansat, acum 150 de ani, de Pierre Joseph Proudhon (1809 - 1865) - un filosof de salon care sustinea ideea de "noua ordine socialã naturalã". Vâlva stârnitã a dus la o bunã vânzare a brosurilor sale, în special datoritã lozincilor excentrice - "proprietatea înseamnã furt"; "familia înseamnã viol" (cu trimitere la libertinajul sexual, care la acea vreme îl ispitea si pe K. Marx). Demersurile lui Proudhon au fost continuate în plan politic de un exilat rus, Mihail Alexandrovici Bakunin (1814 - 1876), care, în numele presupusei"noi ordini sociale naturale" preconiza demolarea statului, familiei, natiunii si a religiei. Radicalismul acestei viziuni "libertare" a atras unele elemente marginale, Bakunin si adeptii sãi întemeind în 1872 o structurã proprie -Internationala Anarhistã, a cãrei conducere a fost asumatã ulterior de alt exilat rus, printul Piotr Alexeievici Kropotkin (1842 - 1921). Ofiter dezertor,Kropotkin si-a gãsit vocatia profetind iminenta destructurãrii ordinii de la acea vreme si zorii unei noi societãti, bazatã pe pacifism, cooperare si descentralizare. Lucrãrile sale apãrute în perioada 1885 - 1902 au dat degândit nu atât anarhistilor, cât social-democratilor. Ca urmare, dupã un secol, regãsim într-o formã mult elaboratã ideile sale la baza unor institutii functionale în prezent la nivel european, cum sunt confederatiile sindicale, dialogul sindicate - guvern - patronate, cooptarea sindicatelor la gestiunea întreprinderilor, creditul cooperatist, casele de ajutor reciproc, subsidiaritatea puterilor locale si regionale etc.. Însa cea mai mare parte a adeptilor anarhismului era alcãtuitã din declasati si aventurieri sociopati pe care nu-i interesau speculatiile, ci asasinatele. Cel mai "remarcabil" dintre acestia a fost italianul Errico Malatesta (1853 - 1932), un maniac al revoltei, vechi puscãrias, cu trei condamnãri la moarte la activ. În contrast cu teoriile destul de evoluate ale anarhismului utopic, Malatesta a lansat lozinca "propaganda prin fapte" - adicã atentate, revolte si acte de terorism. Rationamentul (în mãsura în care se poate vorbi de asa ceva) era radical: din moment ce anarhia este singura ordine"naturalã", întreaga societate este "contra firii", deci usor de demolat prin violentã. Sub influenta sa, Internationala Anarhistã s-a transformat în internationala teroristã, între 1890 si 1892 membrii sãi comitând nenumãrate asasinate. Efectul a fost contrar celui scontat: ordinea mondialã nici nu s-aclintit, în schimb anarhistii au devenit tinta politiilor din toate statele civilizate. Internationala anarhistã si-a încetat activitatea si acei membri care au scãpat de închisoare au optat pentru non-violentã si activism sindical,întemeind în 1902 - 1910 primele mari confederatii sindicale în Franta, Spania si S.U.A.. Încã din primii ani ai secolului al XX-lea, anarhismul propriu-zis era de domeniul trecutului. Declinul sãu a fost accelerat de evenimente, în anii '1920 aparentul "succes" al revoluþiei bolsevice determinând ralierea la comunism a categoriilor nemultumite. Nucleele anarhiste rãmase au fost lichidate rând pe rând, ultimul act derulându-se în 1939, la Barcelona, unde, imediat dupã cucerirea orasului falangistii generalului Franco au "dizolvat" cu mitraliera Federatia Anarhistã Ibericã. Au mai rãmas numai câtiva nostalgici, care în 1968, la Carrara, în Italia, au încercat sã constituie o Internationalã a Federatiilor Anarhiste, în speranta de a putea relansa valul protestatar din Franta, demers rãmas fãrã rezultat.

Pseudo-anarhismul ("anarhismul lantului de bicicletã")
La patru decenii dupã disparitia ultimelor grupãri anarhiste "serioase", termenul a fost reluat de cãtre o formatie muzicalã astãzi uitatã, care a lansat la Londra, cu mare publicitate, albumul "Anarchy in the United Kingdom". Nici o legãturã cu filosofia libertarã: conform autorilor acestei gãselnitte, Johnny "Rotten" si Sid "Vicious", "principala idee este de a ridica copiii împotriva pãrintilor". De fapt, principala idee a celor de la Sex Pistols era depãsirea crizei prin care trecea, în 1976 - 1980, industria muzicalã. Noua modã (denumitã "punk" în Marea Britanie si "new wave" în S.U.A.) a avut o oarecare prizã, inclusiv în unele medii marginale, ale cãror exponenti, pentru a se singulariza sub emblema anarhismului, se îmbrãcau în negru si provocau sistematic încãierãri gratuite. De fapt, fenomenul "punk" a generat, în medii marginale, confruntãri între bande de huligani deosebit de violenti, care nu pierdeau nici o ocazie pentru a transforma evenimentele sportive sau culturale în încãierãri sângeroase: iesea teafãr cel care mânuia mai bine lantul de bicicletã. A urmat o perioadã dificilã pentru fortele de ordine, dar treptat turbulentii au fost identificati si neutralizati - pretextul "anarhismului" nu scuza cumulul de infractiuni comise cu violentã. Preluarea sub control a fenomenului, în anii '80, a coincis cu aparitia unor tehnologii de-abia acum fãcute publice, în contextul luptei antiteroriste: scanarea în infrarosu a fizionomiei, amprentarea vocii si alte asemenea, care permit cunoasterea rapidã a identitãtii celor angrenati în actiuni turbulente, independent de încercãrile infractorilor de a-si modifica aspectul sau de a-si ascunde chipul. Asa cum se poate vedea la emisiunile de stiri, într-o primã fazã turbulentul se alege doar cu o portie de gaz lacrimogen. Ulterior, însã, acesta întâmpinã, aparent fãrã nici un motiv, diverse piedici sau bariere, la bancomat sau la angajare. Nimeni nu doreste sã aibã de-a face cu sociopati pentru care "proprietatea înseamna furt". Drept urmare, în momentul de fatã fenomenul a devenit sporadic, numai în Statele Unite continuând sã se mai manifeste ecouri semnificative. Peste Atlantic, "new wave" a lãsat în urmã, în medii marginale, nuclee autointitulate "anarhiste", alcãtuite din indivizi de joasã spetã, pretabili la acte de violentã extremã. Este vorba de grupuri precum "Claustrophobia" din Baltimore,"Raze The Walls" din Georgia, "Anarchohood" din California ori "AtlanticAnarchist Circle" din nordul Statelor Unite. În aceste medii a apãrut si s-a dezvoltat, în anii '90, o culturã a violentei gratuite, dar cu implicatii extrem de grave. Semnificativ este cazul asa-numitului Partid Anarhist Utopic, al cãrui lider, William White, a mentinut un timp o paginã Internet prin care recomanda tinerilor sã-si procure arme, sã fabrice bombe artizanale,dar mai ales sã le foloseascã asasinându-si colegii de scoalã si profesorii. Evident, recomandãrile se adresau altora, în pofida antecedentelor sal epsihiatrice nu era suficient de inconstient ca sã încerce el însusi sã sãvârseascã asemenea fapte. Initial instigãrile au fost ignorate, dar ulterior s-a constatat cã activismul sau sociopat a influentat alti adolescenti instabili psihic, provocând repetate incidente sângeroase în scolile americane, uneori soldate cu zeci de victime. În prezent, fenomenul a început sã se manifeste si în Europa - recent, în Germania, un dezechilibrat a lichidat cu arma de foc mai multi elevi, profesori si un politist, cu prilejul examenului de bacalaureat. Printre aceste nuclee pretins "anarhiste" se numãrã si grupãri cu înclinaþii teroriste, precum "Michigan Militia" - organizatie paramilitarã, cu care se pare ca a avut legãturi Timothy McVeigh, autorul atentatului de laOklahoma City, recent executat prin injectie letalã. Este vorba de grupãri xenofobe si extremiste care actioneazã în arii geografice greu accesibile,alcãtuite din persoane aflate la marginea societãtii americane, adesea avand parte de educatie precarã, violeta familialã si fanatism cu accente mistice. Dupã atentatele de la 11 septembrie, institutiile statale si federale americane au adoptat o serie de mãsuri deosebit de eficiente, îndreptate si împotriva acestei categorii de marginali, consideratã pretabilã la sprijinirea unor eventuale acte teroriste. În ceea ce priveste lumea muzicalã, încã de la începutul anilor '80 ea s-a dezbãrat de asemenea elemente. Principalul "reinventator" al anarhiei, Sid"Vicious", a murit de o supradozã în 1979, iar Sex Pistols s-a destrãmat. Anii care au urmat au fost marcati de revolutia "rap", apoi de "techno". Fostii"anarho-punk-isti" din occident au îmbãtrânit si ei - unii, prin închisori. Altii au avut ceva mai mult noroc si au reusit sã se facã uitati, pe la periferia societãtii.

duminică, 18 noiembrie 2007

Revolutia rock 2004

În anul 2003, am iniţiat proiectul „Festivalul Alternativa Rock 2003”, organizat de Club A, unde au participat 96 formaţii rock din Bucureşti şi din ţară. În proiectul respectiv prevăzusem şi editarea unui dublu CD, care ar fi permis promovarea la posturile de radio a celor mai interesante trupe participante la eveniment. Din nefericire, ideea apariţiei acestui CD a fost abandonată, astfel că formaţiile respective au fost nevoite să bată singure la uşile radiourilor şi ale diverşilor producători pentru a-şi promova muzica. Putem să numărăm pe degete acele formaţii care au avut norocul de a găsi uşile potrivite, astfel că Luna amară, Regal, Verso, Defect, Trooper, Cri Gri, Mekanik Şef, Graven sau Marsyas au reuşit deja să-şi lanseze propriile albume. Multe alte trupe s-au desfiinţat între timp. După un an, un alt club, Big Mamou, a organizat săptămânal, în fiecare joi, concerte sub genericul „Rage Records New Comers”, unde am reîntâlnit peste 50 de formaţii.
Radu Lupaşcu şi Rage Records au reactualizat ideea şi astfel, apar pe această compilaţie 13 trupe care încearcă de câţiva ani buni să demonstreze că rock-ul românesc nu a murit. Sunt acele trupe care nu satisfac „exigenţele” producătorilor români, deoarece nu se conformează stilului impus de aceştia. Şi totuşi, aceste trupe se încăpăţânează să existe, şi bine fac, suportând cu stoicism rigorile underground-ului: concerte puţine, lipsa sălilor de repetiţii, cheltuieli exagerate comparativ cu veniturile obţinute din muzică. Dar, sunt convins că ele vor reprezenta tot ce va fi mai valoros în rock-ul românesc din anii următori, având deja acumulată experienţa necesară pentru a se impune.
Câştigătoare recentă a trei premii la faza finală a Festivalului naţional de creaţie „Iuliu Merca”, desfăşurat la Cluj Napoca, SHEKINAH, reprezintă, fără îndoială, „capul de afiş” al acestei compilaţii. O trupă „white - metal - core”, care a înregistrat până acum 3 demo CD-uri: „Adrenalina”, „Tribecore” şi „Vreau să fiu preşedinte”. Carismaticul solist vocal, Andy Ghost, are aceeaşi prezenţă scenică dinamică ce-l caracteriza în anii în care formaţia Altar, se afla în primul plan al rock-ului românesc. Îl secondează cu brio, chitaristul Johnny J.R., KarMaster (clape, voce) şi secţia ritmică alcătuită din Zoli (bas) şi PhenoMenOn (tobe). Nu încercaţi să le aflaţi numele reale pentru că nu veţi reuşi. „Te visez”, este o piesă lentă, compusă de Nimrod, un alt component al formaţiei Altar, pe versurile lui Andy Ghost, iar piesa pamflet, „Vreau să fiu preşedinte”, este o compoziţie conformă situaţiei actuale din ţară. Alte informaţii, fotografii şi piese de downloadat, pe site-ul: www.shekinah.ro.
Deşi practică un etno – rock cu mare priză la public, formaţia bucureşteană 4 x 4, se zbate de vreo trei – patru ani să iasă din anonimat. Din ignoranţă, ca să nu-i zicem prostie, producătorii au refuzat demo-ul „4 x 4”, nepricepând că acesta este stilul muzical acceptat şi promovat în prezent, în ţările din vestul Europei. Timbrul solistei, Minioneta Florescu, aminteşte pe alocuri de cel al celebrei Maria Tănase. Cătălin Ciucan (chitară), Nelu Nicolae (bas), Ionuţ Georoiu (sax) şi Tiberiu Florescu (tobe), sunt cu toţii muzicieni cu multă experienţă, şi participă împreună la activitatea de creaţie. „Haiducul” şi „Hoţii de fete”, sunt cele două piese ce reprezintă pe această compilaţie o trupă ce ar merita o soartă mult mai bună. Eu sunt încă optimist în ceea ce-i priveşte pe ei. Contact la noi4x4@yahoo.com
Piesele, “Imposibil” şi “Cântec trist”, aparţin formaţiei INTERZIS, o trupă care activează în rock-ul bucureştean, de aproape 10 ani. Membrii fondatori sunt talentatul chitarist – compozitor, Eugen Popovici şi solistul vocal, Liviu Mateescu. Din motive personale, alţi doi membri fondatori, Nicu „Buză” Buzoianu (bas) şi Dan „Raţă” Petrescu (tobe), au părăsit recent trupa, fiind înlocuiţi de tinerii conservatorişti Adrian Ciuplea (bas) şi Cristi Chirodea (tobe). Calificaţi la faza finală a Festivalului „Iuliu Merca”, ei au câştigat Premiul pentru cel mai bun „cover” Semnal M., „Poveşti la gura sobei”. Ei au avut ceva mai mult noroc, astfel că în curând va apărea la A & A Records, „Primul album”. Site în construcţie: www.trupainterzis.ro.
„În gol” şi „Am crezut”, sunt cele două compoziţii care reprezintă formaţia bucureşteană, SAHARA. Aceasta s-a înfiinţat în urmă cu patru ani, atunci când vocalistul Dan „Byron” Radu a plecat la Blueservice şi apoi, la trupa clujeană Kumm. Au rămas, Cristian Răducanu (tobe), Ciprian Macavei (bas) şi Felix Bârcă (chitară), care au cooptat-o pe talentata solistă Luciana Puiu, o voce care aminteşte în egală măsură de Anouk şi Alanis Morissette, astfel că stilul trupei s-a modernizat, stabilizându-se în zona rock-ului alternativ. Au urmat, participări şi premii la festivalurile rock de la Craiova, Buzău, Bucureşti şi, recent, la Cluj Napoca. Au fost descoperiţi de managerul trupei Luna amară, Ricci Constantinidi, astfel că, în ultimul timp, Sahara cântă în deschiderea formaţiei clujene. Din nefericire, producătorii sunt, încă, dezinteresaţi de muzica lor. Informaţii suplimentare, fotografii şi piese de downloadat la adresa: www.sahara.ro.
Surpriza compilaţiei, o reprezintă, „Intention”, piesă ce asigură prezenţa pe compilaţie a formaţiei timişorene, BARAKA, trupă înfiinţată, în 2004, de patru muzicieni cu experienţă muzicală bogată. Toboşarul Molnar Levente şi chitaristul Szabo Zsolt, au fost membrii fondatori ai formaţiei Survolaj, cel mai iubit grup românesc din primii ani de după „revoluţia” din 1989. Basistul Czifrak Ştefan, a colaborat cu numeroase formaţii timişorene, printre care, Crossroads şi Quo Vadis, iar vocalistul Szorad Gabi şi-a făcut ucenicia pe scenele de rhythm and blues din Budapesta. Promo CD-ul „Baraka”, apărut în primăvara acestui an, deşi beneficia de o copertă şi de o masterizare de excepţie, li s-a părut mult prea greu de inteles pentru „producătorii” români, astfel că mai avem de aşteptat ceva timp până va apărea primul lor album. Adresă site: www.baraka.ro.
Deşi este deosebit de modest, poate şi datorită faptului că şi-a asumat rolul celebrului şi regretatului Iuliu Merca, în formaţia clujeană Semnal M, ŞTEFAN FLORIN, se dovedeşte a fi unul dintre cei mai talentaţi chitarişti români din acest moment. Pe lângă activitatea pe care-o desfăşoară cu Semnal M, el pregăteşte un album solo care-i demonstrează şi talentul componistic. „Semnal de toamnă” şi „Atât de dulce”, sunt două piese moderne şi pline de sensibilitate care ne fac să aşteptăm cu nerăbdare apariţia albumului. Informaţii şi fotografii cu Ştefan Florin, găsiţi pe site-ul: www.semnal-m.xco.ro.
Lansată în anul 2001, 41, a devenit în timp, trupa cu cei mai numeroşi fani în rândul adolescenţilor bucureşteni. Un aer de rock proaspăt, actual, îmbunătăţit de unele influenţe ale deja bătrânului punk rock, caracterizează muzica practicată de: Doru Puşcaşu (voce), Mircea Moroianu (chitară), Horia Gridean (bas) şi Mihai Zorcă (tobe). De pe demo CD-ul lor, au fost preluate pe acestă compilaţie piesele: „Dai” şi „Imagini”. Informaţii despre ei găsiţi pe site-ul: www.41.ro
Mihaela Dinu (Baba Novac), Carmen Dima (Camioane’n mulţime), Alice Bursuc (Open), Iulia Preotu (Acvila), Roxana Andronescu (Spin), Simona Radu (Trupa), Raluca Bălăjel (Zebre), Florentina Ciobanu (Regal), Ana Mladinovici (Interitus), Luciana Puiu (Sahara) sau Minioneta Florescu (4 x 4), sunt doar câteva nume de fete care au toate şansele să se afirme în muzica rock românească. Să adăugăm şi numele Teodorei Tănase, solista formaţiei bucureştene EVO, care este o trupă de rock alternativ remarcată în ultimul an. Cosmin Lupu (chitară), Sebastian Dosoftei (bas) şi Bogdan Iliescu (tobe), sunt ceilalţi membri ai trupei prezente pe acest CD prin piesa, „Cum ar fi”. Deocamdată nu au un site, aşa că-i puteţi contacta la adresa: evo@recreate.ro
„Braţele tale”, reprezintă formaţia pop rock studenţească DUBLU SENS. Aceasta s-a afirmat în ultimii doi ani în cluburile bucureştene, dar, aşa cum se-ntâmplă adeseori la trupele nerodate suficent, componenţa trupei nu este încă stabilă. De remarcat, solistul vocal Cătălin Mitea, o prezenţă scenică ce aminteşte de Brian Ferry, chitaristul – compozitor, Ioan Nacu şi Dan Secărea (tobe). Adrian Dobrin (bas) şi Victor Rivalet (clape), se pare că s-au retras, cel puţin momentan, din trupă. Site în construcţie: www.dublusens.ro.
O altă trupă studenţească afirmată prin cluburile bucureştene este SOD’ ACUSTICĂ. Eduard Jighirgiu (voce, chitară armonie) este compozitorul şi autorul textelor celor două piese, prezente pe această compilaţie: „Poate” şi „Ar fi păcat”. George Dumitriu (chitară, voce), Radu Dumitriu (bas, voce) şi Laurenţiu Zmău (tobe), sunt ceilalţi trei componenţi ai unei trupe cu o personalitate în plină formare. Contact: edypit@personal.ro
O trupă extrem de ambiţioasă se dovedeşte a fi ALIAJ, care s-a înfiinţat în Constanţa pe vremea când cei patru componenţi erau liceeni. Nimic nu-i poate descuraja pe: Dan Lăzărescu (voce, chitară), Ioan Budu (chitară), Alexandru Hariga (bas) şi Paul Rizea (tobe), astfel că, deşi jumătate din trupă locuieşte în prezent în Bucureşti, au reuşit să înregistreze trei demo CD-uri, au susţinut numeroase concerte în Bucureşti, Constanţa, Buzău, Tg. Mureş, şi şi-au construit un site reuşit, aflat la adresa: www.aliaj.ro. Pe prezenta compilaţie se află: „Vând” şi „Hai”.
Cu totul surprinzător, pe această compilaţie găsim şi numele formaţiei BVN, prescurtare de la BOALA VACILOR NEBUNE, o trupă din Sf. Gheorghe, plină de umor, care după ce a intrat pe sticlă cu videoclipul „Ploaia”, a dispărut în ceaţa tranziţiei. În iulie 2001, componenţa BVN era următoarea: Horea Kraus (voce), Călin Săucescu (chitară), Bebe Malik (bas) şi Ovidiu Condrea (tobe). Sperăm să revină.
Un alt nume puţin vehiculat este NACO, un proiect pop rock al vocalistului Mihai Naco şi al chitaristului Mălin Cristache. Piesa „Departe” aparţine compozitorului Alex Neagu.După cum am spus-o şi cu altă ocazie, este un CD „de colecţie”, absolut necesar pentru fanii rock-ului alternativ şi „de decizie” pentru acei producători care se gândesc totuşi la viitorul rock-ului românesc.
Nelu Stratone

vineri, 16 noiembrie 2007

Inceputul punk-ului in Romania

Daca tot am scris cum a aparut punk-ul in general m-am gandit si cum a aparut la noi in tara pentru ca a avut o evolutie interesanta. Nu afirm ca as cunoaste toate miscarile punk incipiente din tara dar tind sa cred ca daca ar fi existat miscari puternice si in alte centre decat cele prezentate mai jos in mod sigur s-ar fi aflat. Asa s-a intamplat cu cele cateva orase de mai jos puternic legate intre ele si/sau cu organizatii din strainatate. Acest studiu nu se pretinde a fi exhaustiv si repet nu exclude existenta si a altor grupuri punk in Romania.
De asemenea in randurile de mai jos vreau sa ma ocup exclusiv de scena punk postpunk si hardcore fara a mai mentiona unele incercari alternative cum ar fi proiectele lui Chifiriuc, Timpuri Noi, Florian din Transilvania si altii care au fost protopunkistii Romaniei fara a avea insa prea multe legaturi cu miscarea DIY.
Nu se poate face o istorie a punkului fara a tine cont de unele locuri sau cluburi care au polarizat in jurul lor o serie de adepti care au constituit rind pe rind parte din diferitele etape ale acestui curent cu multe fatete.La sfarsitul anilor ’70 si pana la mijlocul anilor ’80 a izbucnit in Anglia asa-numitul curent „street punk” sub directa influenta a unor grupuri americane si britanice ca Stoogies Television The New York Dolls David Bowie Siouxie and the Banshees prin reprezentanti ca nemuritorii Sex Pistols Clash Buzzkocks The Damned UK Subs The Specials sau mai recentii The Exploited si GBH. Genul a prins si la unele mari nume ale Heavy Metal-ului cum sint Iron Maiden sau AC/DC influentele punk putand fi resimtite pe albumele de debut ale acestor formatii. Acest curent a prins foarte repede radacini in imediata noastra vecinatate in Yugoslavia tara ce traia pe deplin avantajele comunismului liberal al lui Tito. Aici in anii ’80 s-a dezvoltat un curent punk formidabil ce a condus la o cultura underground iesita din comun intrecand in sfera aceasta multe tari capitaliste din acea perioada. Formatii ca Pekinska Patka Kud Idijoti Pankrti Party Brejkers PsihoModoPop Elektricni Orgazam EKV sau Sarlo Akrobata numindu-se trupe de „garage” au facut istorie in materie de punk underground.
In muzica din Timisoara influenta yugoslava s-a manifestat pe toate planurile de la genul folcloric la Lepa Brena de la Bjelo Dugme si Divlija Jagode pana la domeniul care ne intereseaza pe noi punk.
Pe la inceputul anilor ’80 in cartierul timisorean Plopi exista o grupare care parca nu mai voia sa inhaleze de la yugoslavi nici muzica populara nici cea usoara nici rock-ul progresiv ci s-a orientat spre punk.
Gasca lui „Batranu’” a fost prima grupare punkista din Romania care a putut sa existe in inchistata societate comunista datorita faptului ca „Plopi” este o zona foarte izolata de oras practic un sat separat. Muzica punk si-a infipt deci radacinile in Romania incepind cu periferia Timisoarei. In nici un caz nu putem inca vorbi de o ideologie punk autohtona. Pentru aceasta vor trebui sa mai treaca inca niste ani buni pina la venirea celui de-al doilea val punk. Cei din Plopi erau „doar” niste tineri care ascultau „altceva”.
Gasca Batrinului in cativa ani s-a destramat. Unii si-au intemeiat familii si preferau sa asculte punk in intimitatea habitatului lor, altii mai aventurieri sau mai doritori de libertate au fugit din tara.
Prin ’85-’86 a urmat gruparea din „Piata Unirii”. Gruparea lui „Branduse” si a lui „Pichi”.Ei au fost primii care au avut de-a face cu asa-numitul conflict dintre metalari si punkisti, si unii si altii avand locul de intalnire in plin centrul orasului. Nu se stie exact care sunt radacinile acestui conflict dar tind sa cred ca si acesta a fost importat din Yugoslavia.
In paralel prin liceele timisorene aparusera grupuri grupuri de punkisti dar acum avem de-a face cu un fenomen ciudat. Aceste grupuri cum ar fi cel de pe „Bulevardul Cetatii” sau din „Calea Girocului” erau de fapt o mixtura muzicala care erau catalogate din exterior -in special de metalari- drept punkiste. Ei erau ascultatori de Depeche Mode Sex Pistols Ramones DAF sau Cure se imbracau cu paltoane negre bocanci si afisau freze gen „Smith”. S-au creat astfel doua zone: una a metalistilor in Piata Traian si alta a „punkistilor” in Piata Unirii, zone absolut interzise celeilalte grupari. Locurile conflictelor deschise erau patinoarul unde se mergea la „agatat” si ’Balurile bobocilor’ ale liceelor unde pentru o melodie Depeche Mode DAF Iron Maiden sau AC/DC grupurile opozante se bateau pana la epuizare.Si acuma se mai pot citi zgariate pe unele cladiri lozincile unora impotriva celorlalti. In aceasta vreme muzica rock romaneasca era dominata de formatiile Iris Holograf Celelalte Cuvinte sau Compact iar din muzica metal straina se asculta Iron Maiden Scorpions Helloween Dio Wasp Manowar…
Cea mai solida grupare de punk a aparut pe la sfarsitul anilor ’80 in cartierul „Tipografilor” gruparea lui Nexantes Borneo Malonyai Ceausoglu Ariciu Sandu Sarac Lipan si altii. Ei aveau o ideologie definita, erau punkisti (in adevaratul sens al cuvintului) si nu depechemodari. Se adunau prin garaje sau beciuri si ei au fost cei ce au incercat primii si cate ceva cu chitarile dar nu prea mult pentru ca amplificatoarele erau scumpe si de negasit. Noroc ca Ariciu se pricepea la transformatul radiourilor vechi in amplificatoare.
A urmat si schimbarea de sistem revolutia (sau cum i s-o mai fi zicind azi). Grupul din „Tipografilor” prin adunarile succesive din „Piata Libertatii” (care s-au realizat fie prin lipire de afise fie prin transmitere a informatiei din gura in gura) a infintat „Miscarea Underground Timisoara” (UGTM). Acesta a fost momentul in care in miscare au aparut o multime de figuri noi, oameni care ascultau muzica underground dar nu se cunosteau intre ei.
Prin ’90 s-a reusit legalizarea miscarii la primarie (cu stampila Consiliului Judetean Provizoriu deh erau vremuri revolutionare) ca societate culturala nonprofit cu carnete de membru cu personalitate juridica si statut intern! Daca ne intoarecem putin in timp la mentalitatea acelor ani aceasta realizare este absolut remarcabila. Acum unora li s-ar parea bizar ca o grupare punk anarhista s-a inregistrat la autoritati dar trebuie luat in considerare contextul vremii adica faptul ca numai asa se putea obtine un spatiu pentru manifestatii culturale si numai asa se putea ajunge la sprijin financiar. Trebuia sa se actioneze „sub acoperire” (erau asadar un soi de underground under cover). Dorinta lor majora era de a obtine un spatiu si finantare de la stat pentru a infiinta un club underground in genul squat-urilor occidentale. Nu uitati ca era inceputul anului 1990!
Din incercarile artistice precedente a rezultat si un mic grupulet punk cu Nexantes Motisan Mashi si Tzava care cantau pe radiouri vechi si pe tobe mai mult sau mai putin improvizate cu un sound de punk-rock gen Sex Pistols/UK Subs. Acest grupulet a fost prima trupa punk din Romania care odata cu venirea lui Lori va lua numele de HAOS. Componentii trupei care au plecat odata cu trecerea timpului au infiintat la randul lor formatii care acum sunt foarte cunoscute pe scena romaneasca. Singurul din componenta initiala care a ramas si la ora actuala in trupa este Lori. Textele erau acide si se mulau pe vechile idei punk:
Teatrul merge inapoi/
Din jocul intamplarii rasar papusi-eroi/
Timpul se scurge exponential/
Viata ne satisface doar partial/
Cohorte imense de lideri criminali/
Sefi de partide cruzi debili mintali.
Se voia tragerea la indigo a ideologiei miscarii punk britanice din anii ’70.
Asadar in 1990 prin largirea grupului din „Tipografilor” a aparut Miscarea Underground din Timisoara care se strangea la cafeneaua PNT din „Piata Libertatii” nu din vreun motiv ideologic anume -cu toate ca Timisoara era anti FSN-ista deci (si) taranista- ci pur si simplu pentru ca turcul Ali facea o cafea la nisip tare buna si ieftina
La inceput s-a cochetat cu aripa tanara a taranistilor prin intermediul carora si cu ajutorul lui Ali (fost hipiot) au primit drept spatiu tot subsolul sediului PNT, un fost depozit plin cu gunoi si cu reziduuri de tot felul. Drept pentru care s-au inhamat la o munca sisifica. Lucrau in salopete cate 6 ore pe zi si in timp de o luna au scos ’la lumina’ aproximativ zece camioane de gunoi. Au spart si unele ziduri si pana la urma a iesit o chestie acceptabila. Asa a aparut primul club autonom de underground. Acesta a fost un lucru bun pentru ca efortul depus pentru o idee i-a unit foarte mult. De atunci, in constiinta oamenilor interesati de fenomenul underground a ramas denumirea de „Grupul de la PNT”. Acest oameni au fost: Nexantes Ceausoglu Borneo Lori Sandu Sarac Malonyai Lipan Tzava Masi Motisan Ariciu’ Mani Boje Perce Bobo Apachu’Pityu…si multi altii.
Clubul Underground de la PNT a inceput sa functioneze de-a binelea. Se tineau seri punk, discutii, a devenit sala de repetitii si pentru cea de a doua trupa punk care a aparut formatia lui Mani Nexantes (care intre timp plecase de la HAOS) Ariciu si Relu care mergea pe genul punk psychedelic gen Joy Division/Sonic Youth trupa care mai tarziu va lua numele de UMBRE ZIDITE..
In aceasta perioada au facut cunostinta cu Miscarea Underground din Timisoara si unii dintre cei interesati de punk din alte orase. Roco si Albert au polarizat in jurul lor un grup punkist in Craiova oras unde vor mai apare apoi niste oameni inteligenti ca Tase sau Gica si o puternica grupare anarhista. In acelas timp tot datorita legaturilor de prietenie apare la Resita grupul punkist al lui Nemes (RIP) Bert si Gabi.
Clubul de la PNT a tinut cam un an dupa care tara indreptadu-se pe cel mai scurt drum spre societatea de consum partidul i-a dat afara si a inchiriat spatiul unor chinezi care l-au transformat in restaurant.
Anul 1992 este unul de status quo aducand doar intarirea trupelor existente. In ’93 prin plecarea lui Relu din trupa lui Mani si Ariciu se pun bazele primei formatii de gruft gothic care se va chema ARC GOTIC.
Tot in acest an se pun bazele mai multor trupe in tara: The Blockhead Breakers se formeaza dupa plecarea lui Nexantes din HAOS (unde revenise pentru o scurta perioada) impreuna cu Roco si Gica din Craiova. Formatia va lua ulterior numele de TERROR ART si va ajunge o cunoscuta trupa veterana de post punk in Romania.
La Brasov Attila „Ticke” Blaga fondeaza grupul PANSAMENT care activeaza cativa ani cu succes dupa care se transforma in NATION SLUM pentru cativa ani ca apoi sa dispara definitiv din undergroundul autohton.
Tot anul 1993 este cel ce aduce si formatia ZOB care a fost de la inceput departe de ideologia punk underground cautand cu tot efortul sa se lanseze pe main stream. Timpul va dovedi si mai tare aceasta afirmatie. In aceasta perioada in locul lui Nexantes apare la HAOS un nou frontman in persoana lui Andrei Racolta, el venind aici dupa destramarea trupei de grindcore HADES.
Anul 1993 a fost foarte productiv pentru scena underground timisoareana tot acum facandu-si aparitia si Dacian Valcu un individ interesat (in prima faza) nu atit sa isi faca o formatie ci sa polarizeze cati mai multi oameni pentru a pune la punct un club. Asa ia fiinta intr-un spatiu acordat de „Universitatea Politechnica” clubul HTONIAN care timp de un an a insemnat TOTUL pentru scena si miscarea underground din Timisoara. Aici in fiecare joi se tineau concerte si party-uri cu muzica de genuri care pana atunci nu aparusera niciodata in vreo discoteca sau club: punk, noise, idustrial, alternative, punk, psychedelic, wave, gruft etc. Dupa un an, datorita reclamatiilor de tot felul si a unor persoane rauvoitoare, clubul a trebuit sa-si inchida portile.
In 1994 se formeaza si prima trupa care canta in mod clar New York old school Hardcore. Este vorba de ERA TICALOSILOR adunata in jurul lui „Judas” Tibi Flavius si Coacaza. Ei au adus o briza de aer proaspat in scena underground.
Tot in perioada asta se formeaza in jurul lui Floyd „Vita” Coco si Ovidiu trupa de alternative PSYCHO PAMPERS cu o existenta relativ scurta.
Pe post de club a fost folosita o sala a „Facultatii de Constructii” in care se organizau concerte si party-uri underground aceasta sala fiind practic continuatoarea clubuliui HTONIAN. Bine inteles acestea au avut loc tot datorita eforturilor lui Dacian si a unei maini de oameni care il ajutau in aceste actiuni. Trebuie spus ca in acest timp sculele de sonorizare erau jalnice si practic inexistente dar putinele trupe care existau se ajutau reciproc si puneau mana de la mana si rezolvau de o sonorizare ’cat de cat’. Aceasta solidaritate a fost esentiala pentru dezvoltarea scenei underground. Ajutorul reciproc continua sa existe si azi.
In 1994 s-a intamplat la Craiova un eveniment ciudat si controversat care a definit destul de clar pe viitor pozitia punk-ului la festivalurile romanesti. La „Casa Tineretului” s-a organizat un festival concurs unde printre alte trupe de rock sau metal (cum ar fi IRIS) au cantat si HAOS si TERROR ART. (Festivalul a fost organizat de Nikos Temistokles). Datorita proastei sonorizari si a neasigurarii de suficient spatiu celor doua trupe de punk (fiecare trupa avind ’parte’ doar de aproximativ 15 minute) o mare parte a publicului s-a revoltat pentru ca apoi reactionand la brutalitatea oamenilor de ordine sa izbucneasca un mare scandal cu varsare de sange destul de multa. Politia si-a facut aparitia si a retinut membrii celor doua trupe pe motiv de instigare la violenta…A doua zi in ziare membrii celor doua trupe apareau drept „satanisti”. Acesta a fost momentul cand cele doua trupe au hotarat sa renunte definitiv la festivalurile de tip concurs mostenire a unui trecut comunist.
In 1995 datorita unor divergente muzicale din HAOS Mashi si Tzava pleaca din trupa pentru ca impreuna cu Vita si Ovi din dezmembrata trupa PSYCHO PAMPERS sa puna bazele grupului IMPLANT PENTRU REFUZ. Acesta incepe cu un gen de new school hardcore pentru ca apoi sa aleaga mai mediatizatul drum al new metalului.
Tot in 1995 vin in oras doi timisoreni emigrati in Austria Ciorti si Zoli si infiinteaza un club numit SUB WAY. Din pacate clubul era prea mic pentru concerte live dar a adunat fantastic de multa lume. De aici il coopteaza HAOS pe Floyd din fosta PSYCHO PAMPERS si impreuna cu Andrei si Lori vor forma o componenta stabila a trupei timp de aproximativ opt ani.
Apoi apare pentru circa o jumatate de an clubul lui Malonyai din cartierul marginas Mehala. Dar datorita pozitiei lui nefavorabile si a deselor scandaluri cu smenarii de cartier clubul nu a avut o viata prea lunga si s-a inchis. Un singur concert live a avut loc aici si anume TERROR ART.
Prin intrarea in 1996 a lui Dacian si a altor cativa oameni in OSUT (Organizatia Studentilor din Universitatea din Timisoara) se obtin bani pentru un PA (pupitru de amplificare) si un spatiu in barul Universitatii. In fiecare vineri seara acest spatiu lua numele de Club PM 6 si urma aceleasi principii ca si HTONIAN. Este de remarcat faptul ca in afara de Clubul de la PNT si SUB WAY care era un club particular cluburile underground au functionat in incinta unor universitati.
La PM 6 au avut deci loc o serie de concerte in special de punk. Au fost aici HAOS TEROR ART ARC GOTIC ERA TICALOSILOR etc.
Cam tot prin aceasta vreme au inceput sa se miste si craiovenii organizand seria concertelor punk de la CANTINA LA MILOGU’.
Tot in acest an (1996) se formeaza o a doua formatie de atitudine in Craiova: ANTI PRO formatie post punk cu tente psychedelice cu texte foarte acide si sumbre.
Anul 1997 aduce cu sine mai multe lucruri remarcabile: acum vine pentru prima oara in Romania o formatie de punk straina si anume trupa UNDER THE GUN formata dintr-o mixtura englezo-belgiana. Concertul a fost organizat in subsolul Casei Tineretului din Timisoara si in deschidere au cantat TERROR ART si HAOS. Concertul a fost un succes total. Inchipuiti-va ce senzatie sa fii la un concert de punk cu o trupa engleza in conditiile in care in tara asta punkul era reprezentat doar de vreo cateva trupe si alea bine ingropate in underground.
Intre timp grupul celor inscrisi in OSUT s-a intarit si gradual prin acestia s-a reusit realizarea unui proiect si mai insemnat decat aducerea unei formatii straine la Timisoara: organizarea unui Festival Underground care sa mearga pe urmele vechilor idei punk. Aceasta se datoreaza in mare parte lui Dacian Valcu care a initiat ideea dar si colaboratorilor lui: Ovidiu Ciocan Horatiu Hot fratii Stoicanesti Craciun Andrei Racolta Lori Balla…In randurile de mai jos as dori sa citez prezentarea facuta de Dacian festivalului pentru a descrie ce a insemnat la inceput pentru ei organizarea acestuia si pe ce idei mergea.
„Nu conteaza decat un singur lucru: autoguvernarea morala.” Asa a inceput Festivalul cu cativa ani in urma si aceasta este de fapt esenta intregii actiuni. Autoguvernarea morala a fiecaruia dintre noi inseamna incredere reciproca prietenie solidaritate- idei de baza ale Fetivalului Underground. Autoguvernarea morala face sa nu vrem si sa nu avem nevoie sa incheiem contracte sa nu vrem si sa nu avem nevoie de manageri (sau impresari).
„Do it yourself” „direct action” „squat” erau cuvinte inexistente pentru multi dintre oamenii de atunci. Timpul trecea iar Revolutia nu schimbase nimic. Trebuia facut ceva. Asa au organizat cu doar 100 de dolari primul Festival Underground Timisoara in 1997.
In principiu l-au legat de punk. De ce? Pentru ca punkul este unica miscare ce imbina laolalta muzica, cultura, protestul social si atitudinea. In esenta nu muzica era cea mai importanta ci ideea de a face actiuni impreuna, de a face cunoste, de a comunica unii cu altii, de a discuta despre problemele care ii framantau, de a se pregati pentru a riposta.
La inceput a fost greu: bani putini, probleme birocratice, lipsa legaturilor cu trupele din strainatate. Nu au realizat intodeauna tot ce si-au propus dar de la un an la altul Festivalul devenea tot mai puternic si se contura din ce in ce mai clar ca o actiune (miscare) de rezistenta. Publicul a fost tot mai numeros si din tot mai multe locuri din Romania si din strainatate. A fost atins unul dintre obiectivele principale: Festivalul a devenit „locul unde intodeauna gasesti un potential prieten…”
„…Avem nevoie de Festivalul Underground pentru a realiza vechile obiective: prietenie, solidaritate, comunicare iar Festivalul are nevoie de noi pentru a exista. Festivalul Underground a fost o dorinta si in acelasi timp un privilegiu pentru ca ne-a ajutat sa ne manifestam propria personalitate sa ne exprimam ideile si idealurile sa fim noi insine. Ne-a unit si ne-a dat increderea ca impreuna vom reusi…”
Acestea au fost deci ideile de la inceput. Nu vreau sa fac o istorie separata a Festivalui ci doar sa-l introduc acolo unde-i este locul in miscarea punk. Acest festival are viata neobisnuit de lunga, organizandu-se deja de 8 ani la rand dar ultimele 3 editii nu au mai insemnat aceiasi darurire ca la inceput datorita schimbului de generatii intre organizatori.
Datorita rasunetului pe care l-a avut Festivalul a adus la lumina cateva formatii de care nu auzise mai nimeni pana atunci. De remarcat este ca aici au fost invitati si „punkistii” ZOB care datorita atitudii lor prea zeflemitoare au fost scosi de pe scena cu sticle. De atunci orasele Timisoara si Craiova au devenit pentru ei interzise din punct de vedere muzical-underground
Tot in 1997 membrii Miscarii Underground in frunte cu Dacian Valcu au reusit sa puna (pentru o scurta vreme) bazele unei case de discuri underground: Htonian Records care a reusit sa editeze cateva albume: ARC GOTIC RADICAL DIN CAL sau cele doua compilatii ale festivalului UNDERGROUND TIMISOARA FEST. De remarcat ca studioul a functionat in casa lui Dacian pe care a pus-o in totalitate la dispozitia mai multor trupe pentru repetitii.
Prin ’98 a aparut o alta trupa de punk in Timisoara formatia fratilor gemeni GURANI iar in Bacau formatia SCANDAL (mai nou Manifest).
GURANII au propagat o muzica old school punk dar cu textele cele mai radicale de pana atunci. Ei s-au implicat trup si suflet in tot ceea ce a insemnat miscarea punk, au lucrat prin Germania pentru a strange bani si-au cumparat scule de muzica bune si practic au sustinut cu aceste scule tot ce avea sa se intample pe plan DIY in Timisoara. Tot ei au reusit sa faca rost de un spatiu, un fost restaurant dezafectat la Bastion in Timisoara, unde s-au tinut numeroase concerte punk si hardcore.
In acest timp s-au intensificat legaturile cu organizatiile din strainatate venind la Timisoara tot mai multe trupe DIY: HITMAN (Yu) CONCRETE WORMS (Yu) ARGIES (Ar) CZOLGOSZ (USA) MOLOTOV COCKTAIL (USA) formatie care a evoluat la celebrul CBGB’s L’ART A TATOUILLE (Fr) PROSECTURA (Hu) DIE KUHENSPIONEN (D) ANTI-X (D) etc etc etc.
A mai fost colaborarea cu TPN (Tinerii Prieteni ai Naturii) organizatie ecologista internationala din Timisoara si actiunile organizate in cadrul Zilei Pamantului Food not Bombs cand s-a iesit in strada si s-a impartit mancare saracilor actiune urmata de un concert.
In Bucuresti singurul om care a inteles ca ar trebui urmat exemplul timisorenilor a fost Florin Marica producator la emisiunea Rockada. Acesta fiind de fata la festivalurile underground precedente a reusit sa adune intr-un concert la Fire Club formatiile cele mai reprezentative ale momentului: HAOS TERROR ART si SCANDAL reprezentand trei puncte cardinale diferite Timisoara Craiova si Bacau. Din pacate a iesit un fiasco, publicul a fost agresat de catre oamenii de ordine, interviurile date de catre trupe postului Atomic au fost cenzurate.
In 2002 punkul timisoarean a urcat si pe mainstream dar nu orice fel de mainstream ci pe scena Tearului NATIONAL din TIMISOARA unde formatia GURANII si ANDREI del la HAOS au interpretat coloana sonora LIVE! in piesa de teatru EU CAND VREAU SA FLUIER FLUIER de ………………in regia ……… cu piesele celor doua formatii.Tot in 2002 din initiativa unui american a luat fiinta in Timisoara Centrul Cultural INCA care si-a propus sprijinirea miscarii underground a artelor contemporane. Dupa infiintare aici s-au tinut numeroase concerte. Aici s-a focalizat recent scena underground timisoareana s-au pus scule mana de la mana si s-a asigurat o sonorizare acceptabila. A fost posibila promovarea noilor formatii autohtone de punk LOS POGOS CRITICA RADICALA sau NO MAN’S BAND
Dupa izbucnirea razboiului din Irak in 2002-03 punkistii din Craiova si Timisoara au fost primii care au initiat manifestari impotriva razboiului prin demonstratii impartire de mancare saracilor si concerte tematice…anti razboi.
La INCA continua sa se organizeze aproape saptamanal concerte cu formatii straine parctic, acest loc devenind unul din popasurile regulate ale unor formatii underground de pe toate continentele aflate in turneu: ARGIES (Ar) CZOLGOSZ (USA) MOLOTOV COCKTAIL (USA) TRAGIC VISION (D) BARACKCA (Hu) LECSAPUNK (Hu).
Tot aici s-a tinut in 1 noiembrie 2003 aniversarea a 13 ani de existenta a primei formatii de Punk din Romania: HAOS.
Se mai poate spune ca punkul romanesc a fost cunoscut si in alte tari datorita concertelor si turneelor prin Europa ale formatiilor TERROR ART HAOS GURANII CRITICA RADICALA sau NO MAN’S BAND.
Foarte importanta este si initiativa lui TUDOR-X din Sibiu care a realizat prima pagina de web a miscarii punk din Romania unde si-a propus sa stranga la un loc cat mai multi oameni care asculta muzica punk si incercarea lui de reabilitare a punkistilor autohtoni care in ultimii ani devenisera un fel de paria pe plajele litoralului romanesc sau pe la festivalurile din tara. Aici s-a incercat si adunarea tuturor formatiilor de punk din tara cu biografii mp3-uri fotografii pentru cunoasterea acestora intre ele si de catre publicul ascultator de punk.
Nu mai putin importanta este activitatea lui TAVI in Timisoara prin al sau Distro GLUGA NEAGRA unde se pot gasi foarte multe informatii despre trupe anarcho punk din toate tarile lumii formatii care ajung foarte greu spre un auditoriu larg, cartile si colectia de articole depre activitatea anti WTO sau despre viata unor revolutionari clasici. Fanzinele FACETI CEVA si REVOLTA editate de catre acesta activitatea manageristica a acestuia de a aduce cat mai multe formatii in Romania sunt lucruri demne de apreciat. Dar poate cea mai importanta actiune a lui TAVI a fost organizarea adunarii din PADUREA VERDE de langa Timisoara intre 9-15 iunie 2003 a NO BORDER CAMP-IMPOTRIVA GRANITELOR, actiune care s-a tinut in mai multe orase europene printre altele si GENEVA. Au avut loc discutii, proiectii de filme, manifestatii, concerte si actiuni ecologiste de curatare a Padurii Verzi. Au participat tineri din Austria Germania Anglia Elvetia Irlanda Israel Polonia Grecia SUA Serbia Maroc Australia Romania.
Toate acestea arata ca miscarea anarcho-punk moderna a luat alte dimensiuni fata de ce a fost initial acum ideologia punk este strans legata de ecologie a iesit din teribilismul de acum 5-6-7 ani punk nu mai inseamna doar niste simple concerte sau alcool droguri sau huliganism ci o atitudine protestatara militanta inteligenta. Prin Punk ma refer bineinteles la genurile actuale ale acestei muzici post punk punk-rock ska-punk hardcore-punk crust-punk etc.
Scena punk in Romania a existat inca de la inceputul lui 1990 iar miscari punk au fost inca din anii ’80. Aceasta este o realitate poate mai putin cunoscuta dar nu trebuie neglijata si subapreciata. Au existat „giguri” in cluburi obscure iar publicul a fost destul de numeros in unele orase. Au existat trupe de „garage” care la repetitii si concerte isi imprumutau sculele. Sursa de intrare a fost Yugoslavia de unde prin Timisoara s-a imprastiat in alte orase din Romania.

Interactia Punk-ului cu alte genuri muzicale

Multe stiluri au inceput ca fiind subgenuri ale muzicii punk dar acum apartin genurilor diferite. Cateva dintre aceste grupuri au pastrat relatii bune cu punkistii, dar altii au un comportament ostil.
Subgenul aparut pe la sfarsitul anilor’60 (skinhead) a inceput sa dispara prin anul 72, dar a reinviat pe la sfarsitul anilor ’70, mai mult din cauza influentelor punk. Asta a dus la dezvoltarea punk-skinheads si a clasei muncitoare bazata pe miscarea “Oi!”. In schimb, soul, ska si reggae, populare in randul skinhead-zilor traditionali, au influentat foarte mult muzica punk. Punkistrii si skinhead-zii aveau atat relatii rele cat si de prietenie, depinzand foarte mult de circumstantele sociale, perioada de timp sau a localizarii geografice.
Punk-ul si hip-hop-ul au inceput sa fie combinate deoarece ambele genuri au aparut cam in acelasi timp in New Yourk. Unii MC-ii se autoproclamau punkisti, si unii “fashion punks” preferau hainele hip-hop. Malcom McLaren a jucat un rol atat in scena punk cat si in cea hip-hop in Marea Britanie. Cel mai recent, hip-hop-ul a influentat unele trupe de punk sau de hardcore, cum ar fi Blaggers I.T.A., Biohazard, The Transplans sau Refused.
Punk-ul si heavy metal-ul au avut similaritati inca de la aparitia punk-ului iar scena metal a anilot’70 din punct de vedere instrumental s-a dezvoltat o data cu protopunk-ul. Trupa de glam rock The New York Dolls a fost profund influentata de moda timpurie a punk-ului si a influentat la randul ei look-ul subgenului glam rock. Alice Cooper a fost un fondator al modei si a muzicii atat punk cat si metal. Motorhead, de la lansarea primului lor albun in 1977, au contribuit la popularitatea scenei punk, iar cantaretul Lemmy este un mare fan al muzicii punk. Subgenurile punk-ului ca metalcore, grindcore, punk metal sau crossover thrash au fost foarte mult influentate de heavy metal. Noul val britanic de heavy metal au influentat stilul UK28, iar hardcore-ul a influentat la inceput trash metal-ul la trupe precum Metallica sau Slayer; si prin reprezentare a influentat si death metal-ul si black metal-ul. Grunge-ul a rezultat in mare parte din fuziunea de punk si stilurile metal din anii ’80. Oricum, au existat mute conflicte intre cele 2 tabere. In special, mainstream-ul metal-ului a aratat ca nu iubeste punk-ul. Hardcore-ul si grunge-ul au dezvoltat in parte o reactie impotriva metal-ulul care era foarte popular in anii ’80.
Industrial-ul a avut cateva legaturi cu punk-ul in materie de muzica haine si atitudine.
In vremea cand era in culmea succesului, punk-ul a facut fata neplacerilor si violentei din partea publicului general si a membrilor altor subculturi. In UK, punkistii erau tot timpul angajati in certuri cu Teddy boys, cu greaser-ii si cu bikerii. Erau, de asemenea, dusmanie si intre punkisti si neo-romantici (un fel de glam rock din anii ’70). In Statele Unite, punkistii trebuiau sa faca fata abuzurilor redneck-ilorsi a altor grupuri de extrema dreapta cum ar fi “puterea alba a skinheads-ilor”. In Suedia, raggare-ii(persoane care cauta sa abia contact sexual cu cineva) ii atacau adesea pe punkisti.

luni, 29 octombrie 2007

Oleaca de cultura

Punk rock-ul este un gen de muzica rock de tip anti-establishment (împotriva autoritatii institutionalizate, împotriva conventiilor societatii) care a început la mijlocul anilor '70. Precedat de o varietate de muzica „protopunk” din anii '60 si începutul anilor '70 , punk rockul s-a dezvoltat între 1974 si 1977 în Statele Unite, Marea Britanie si Australia, unde trupe precum Ramones, Sex Pistols, sau The Clash au fost recunoscute drept avangardistele acestei miscari muzicale.
Trupele punk, evitând excesele percepute ale rockului „mainstream” din anii '70, au creat o muzica scurta, rapida si dura, cu instrumentatie minima si versuri de multe ori politice sau nihiliste. Subcultura punk, asociata muzicii, se caracterizeaza prin rebeliune juvenila, haine specifice, o varietate de ideologii anti-autoritariene si prin atitudine DIY („do it yourself”).
Punk rockul a devenit un fenomen major în Regatul Unit spre sfârsitul anilor '70; popularitatea în lume era însa limitata. De-a lungul anilor '80, forme de punk rock au aparut pe scene din întreaga lume, de multe ori refuzând succesul comercial si asocierea cu cultura mainstream. Pâna la sfârsitul secolului XX, mostenirea lasata de punk rock a dus la dezvoltarea miscarii rockului alternativ, si noi trupe de punk rock au popularizat acest gen, la câteva decade dupa prima lui înflorire.
Primul val de punk intentiona sa fie modern într-un mod agresiv, distantându-se de bombasticitatea si sentimentalismul rockului anilor '70. Conform bateristului de la Ramones, Tommy Ramone: „În forma lor initiala, multe lucruri din anii '60 erau inovatoare si antrenante. Din pacate, ce s-a întâmplat a fost ca cei care nici macar nu erau in stare sa tina o lumânare aprinsa pentru artisti precum Hendrix, au început sa improvizeze. S-a ajuns la solo-uri interminabile care nu duceau nicaieri. În 1973 deja îmi dadusem seama ca era nevoie de un rock 'n' roll în stare pura, sincer, fara vrajeala”. John Holmstrom, fondatorul fanzine-ului „Punk”, îsi aminteste ca „punk rockul trebuia sa apara deoarece scena rock devenise atât de domesticita încât muzica lui Billy Joel sau a lui Simon and Garfunkel era considerata rock and roll, cu toate ca pentru mine si ceilalti fani, rock and roll-ul însemna o muzica salbatica, avida de libertate si plina de rebeliune, imposibil de a fi domesticita”.
Conform descrierii criticului Robert Christgau, „A fost de asemenea o subcultura care a respins cu dispret idealismul politic si prosteala flower-power californiana a mitului hippie”. În schimb, Patti Smith a sugerat în documentarul „25 Years of Punk” ca hipiotii si punkistii erau uniti de aceeasi mentalitate anti-establishment. În orice caz, unele figuri majore ale miscarii punk au respins nu doar rockul mainstream si cultura asociata acestuia, ci si pe cei mai importanti predecesori: „Fara Elvis, Beatles sau Rolling Stones în 1977”, au declarat cei de la The Clash. Acel an (1977), când punkul a erupt la scala nationala în Marea Britanie, avea sa fie un „an zero” atât muzical, cât si cultural. Desi nostalgia a fost discreditata, multi au adoptat o atitudine nihilista, reprezentata de sloganul Sex Pistols „No Future” („Fara viitor”).
Trupele punk de multe ori rivalizeaza cu structurile si aranjamentele muzicale simple ale garage rock-ului anilor '60. Acest accent pus pe accesibilitate exemplifica estetica DIY a muzicii punk, în contrast cu ceea ce adeptii ei considera efectele muzicale si cerintele tehnologice ostentative a multora dintre trupele mainstream din anii '70. Un numar din 1976a fanzineului punk „Sideburns” a continut o imagine cu trei corzi, explicata „Aceasta este o coarda, aceasta este înca una, aceasta este a treia. Acum formati o trupa”.
Punkeri din Regatul Unit, circa 1986 instrumentatia punk tipica include una sau doua chitari electrice, un bas electric, un set de tobe plus partea vocala. În primii ani de punk rock, virtuozitatea muzicala era privita cu suspiciune. Conform lui John Holmstrom, punkul era „rock and roll facut de oameni nu foarte talentati ca muzicieni, dar care totusi simteau nevoie sa se exprime prin muzica”.
Vocalistii punk suna uneori nazal, si versurile sunt mai degraba strigate decât cântate în sens conventional. Solo-urile de chitara complicate sunt considerate inecesare, desi unele întreruperi de chitara sunt obisnuite. Partile de chitara au tendinta sa includa corzi puternice foarte distorsionate, desi unele trupe punk au fost influentate de surf rock si au un ton mai usor, mai sonor. Partile de chitara bas sunt de multe ori elementare, folosite pentru a mentine ritmul, desi unii basisti punk precum Mike Watt au pus accent pe o tehnica mai sofisticata a basului. Basistii folosesc deseori un plectru, datorita succesiunii foarte rapide a notelor, care face folosirea degetelor impractica. În general, tobele au un sunet greu si uscat, si necesita o instalare minima. Productia este economica, unele cântece fiind înregistrate acasa.
Cântecele punk au de regula între doua si doua minute si jumatate, desi unele dureaza mai putin de un minut. Majoritatea cântecelor timpurii mentineau forma rock 'n' roll traditionala de versuri-refren si semnatura de timp 4/4. Însa trupele punk din al doilea val, incluzându-le pe cele din subgenurile post-punk si hardcore punk, au cautat adesea sa rupa cu acel format. În stilul hardcore, maniera de a lovi tobele este mult mai rapida, versurilefiind pe jumatate strigate si chitarile agresive. În opinia criticului Steven Blush, „Sex Pistols era înca rock'n'roll... precum versiunea nebuna a lui Chuck Berry. Hardcore-ul însa s-a departat în mod radical de asta. Nu era rock de tip versuri-refren. A contrazis orice notiune privind scrierea textelor. Avea un format aparte”.
Versurile punk sunt caracterizate de franchete si îndeamna la confruntare, comentând deseori pe teme politice si sociale. Cântece care au stabilit trenduri, precum „Career Opportunities" de la The Clash sau „Right to Work” de la Chelsea au legatura cu somajul, plictiseala si alte realitati sumbre ale vietii urbane. Cântecele „God Save the Queen” si „Anarchy in the U.K.” de la Sex Pistols ridiculizeaza sistemul politic britanic. Exista si tendinta de a prezenta relatiile si sexul într-o maniera deloc romantica, precum în piesa „Love Comes in Spurts” de la The Voidoids. Conform fondatorului „Search and Destroy”, V. Vale, Punkul a fost o revolta culturala totala. A fost o confruntare dura cu partea întunecata a istoriei si a culturii, cu fantezia de dreapta, cu tabuurile sexuale, o confruntare nerealizata de nici o generatie anterioara într-un mod atât de profund. Cu Patti Smith ca pionier, Siouxsie Sioux, The Slits, Pauline Murray, Nina Hagen, Gaye Advert, Poly Styrene si alte vocaliste, compozitoare si instrumentaliste au introdus un nou tip de feminitate în muzica rock : „Au adoptat poza dura, putin feminina, a unor trupe de garaj din anii '60, mai degraba decât atitudinea calculata, de fata rea, a unor trupe precum The Runaways. Au mers mai departe de hainele de piele, pâna la accesoriile de «bondage» a celor de la Sioux sau androginia lui Smith. Au reusit sa articuleze o furie feminina care a depasit furia miscarilor feministe din anii '60”.
Look-ul clasic al muzicienilor punk masculini se rezuma la combinatia de tricou, geaca de motociclist si blugi, asociata „greaser”-ilor americani din anii '50, scenei „rockabilly” si rockerilor britanici din anii '60. În anii '80 tatuajele si piercingurile au devenit comune printre muzicienii si fanii punk.

miercuri, 24 octombrie 2007

Faza din filmele cu prosti

Cum stateam noi azi la ora de info si muream de plictiseala(cica faceam o problema la tabla ffffffffffffffff interesanta,ma rog) unei colege X(nu dau nume >:) ) ii vine cheful sa mearga la baie.Toate bune si frumoase pana aici.Se duce la profa,dar pt ca mai ceruse si de alte dati profa i-a dat o palma la fund( cica parinteste,ma rog/:) ).Colega fffffffff furioasa se intoarce si ii trage o palma de numai "saracului "nostru coleg din prima banca si a plecat fericita la baie.Reactia colegului a fost una de uimire mai ales cand l-a intrebat profa ce a facut de si-a primit palma (care fie vorba intre noi oricum si-o merit) spunand cu juma de gura si o privire neajutorata ca n-a facut nimic de data asta.In momentul respectiv am izbucnit toti in ras in special profa cand si-a dat seama ca saracul baiat a primit bataie din cauza ei >:).He he si uite asa ne-am mai distrat si noi oleaca la scoala k pe urma am avut dirigentie unde a urmat "razboiul pozirean".

Se apropie ziua Balului Bobocilor

Se pare ca se apropipe si acea "magnifica" noapte in care fetele isi vor etala hainutzele de ultima ora( sau imprumutate unele de la altele >:) ), papucii cu tocuri monstroase ,ghearele de 3 m caracteristice, maghiajul de vrajitoarea mult prea exagerat pt eveniment.Dar ma rog....ele sustin ca asa se simt bine si ce mai poti comenta?Nimic!Daca ele asa vor......Oricum cea mai hilara discutie care am auzit-o legata de acest"eveniment" a fost intre 2 fete din liceu.Ceva de genul :
"Vai, draga, mi-a venit si nu mai pot purta colantii aia care aveam de gand sa-i port cu bluza aia.Si se potriveau asa de bine!Erau aceeasi culoare si ma si laudasem ca asa voi veni imbracata.Plus ca va veni si x-ulescu din clasa cutarescu!!!Cred ca dau in depresie iar baietii sigur sunt nishte porci" .
Deci ......n-am cuvinte. 1. De ce da vina pe baieti din cauza situatiei ei( stiti voi vorba "sa moara si capra vecinului" sau ceva de genul) si 2. Cah cah! de tot nu asa.Cum naiba sa te imbraci in colanti doar cu o bluza cand afara lumea e cu geaca de iarna.Anyway sa zicem ca ar veni cu taxiul dar totusi.....cah cah.Dar deh....se poarta asa ca ciocul mic ;)).
Tot in aceasta "minunata"seara si baietii isi vor etala ultimele tzoale luate de la nu stiu ce firme ffff"originale" (gen Nike sau Puma care le vor purta pe urma tot anul scolar sau cel putin pana'n primavara ), dar si smecheriile deja mult prea uzate, gen: smecherul inabordabil care sta intr-un loc strategic sa-l vada toata lumea, cel care se da la toate fetele si nu agata nici una(oare de ce >:) ) sau cel care e fffffffff prietenos care iti da orice vrei pt ca deh dintr-o data sunteti prieteni, ca sa vezi minune.
De asemenea, cica au angajat 2 DJ fffff tari frate(mdah nishte minimalisti sau cluberi dupa care eu nu ma dau in vand deloc dar care oricum sunt mult mai buni decat renumitii "3 Studenti Repetenti" cum am avut parte anul trecut pe cand eram si eu boboaca), iar intrarea este 20 de ron , toata actiunea desfasurandu-se intr-un club......nu foarte......Nu foarte si atat.Nu e nici de fitze ca sa zici ca deh macar se simt si cluberii bine dar nici nu are specificul Venomului sau a Xs-ului sau a Bartenders-ului etc etc etc din vremurile bune.E ceva asa ambiguu.
O sa mai scriu despre acest remarcabil eveniment cand o sa mai am informatii